Pe 23 aprilie, creștinii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, un simbol al curajului, al credinței neclintite și al triumfului binelui asupra răului. Ziua nu este marcată doar prin rugăciuni și slujbe religioase, ci și printr-o serie de tradiții și superstiții populare, în special în mediul rural. În credința populară, sărbătoarea adâncește semnificații legate de reînnoirea naturii, protecția împotriva răului și aducerea norocului în viitor.
Tradiții și superstiții de Sfântul Gheorghe: Legătura dintre somn și noroc
Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, în jurul anului 270, într-o familie creștină. La vârsta de 20 de ani, s-a alăturat armatei romane, unde a dat dovadă de vitejie și a ajuns căpitan în garda imperială. Deși i s-au oferit onoruri și averi, Gheorghe a ales să nu-și trădeze credința.
În anul 303, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor ordonate de împăratul Dioclețian, a fost arestat și supus unor torturi crude, fiind în cele din urmă decapitat la doar 33 de ani. Curajul său l-a transformat într-un simbol al luptei pentru credință, iar imaginea sa a inspirat numeroase lucrări de artă religioasă de-a lungul vremii.
Ocrotitor al soldaților și ciobanilor
În iconografia creștină, Sfântul Gheorghe este adesea reprezentat călare pe un cal alb, înfruntând un balaur cu sulița – o imagine a victoriei asupra răului. În tradiția românească, el este considerat protectorul soldaților și al ciobanilor.
În ajunul sărbătorii, în multe sate din România se păstrează ritualuri speciale: gospodarii ung ușile și feroneriile cu usturoi, animalele sunt afumate cu tămâie, iar la intrările în grajduri se pun greble cu dinții în sus, pentru a ține departe spiritele malefice.
Tradiții și superstiții respectate în această zi
Ziua de Sfântul Gheorghe este marcată de numeroase obiceiuri, transmise din generație în generație. La porțile caselor se pun crenguțe de fag, smocuri de iarbă sau brazde verzi, simbolizând locul unde Sfântul își leagă calul și îl lasă să pască. Grajdurile sunt împodobite cu leuștean, iar casele sunt afumate pentru a oferi protecție.
Unii oameni trec prin fumul unui foc aprins pentru a se purifica de rele și a se bucura de sănătate, iar fetele nemăritate își pot visa viitorul soț dacă pun un vas cu apă de izvor la lumină în noaptea de 22 spre 23 aprilie și îl privesc dimineața, cu condiția ca nimeni să nu fi băut din apă.
Vezi și: Sărbătoare: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă
Există și credința că nu este bine să dormi în această zi, deoarece cine doarme pe 23 aprilie va fi somnoros tot anul – un obicei cunoscut sub denumirea de „somnul mieilor”. Se mai spune că cine vede un pește în apă în dimineața acestei zile va avea noroc, iar cei care aleargă înainte de răsărit vor fi sănătoși și sprinteni până la următorul Sfânt Gheorghe.
Legenda luptei cu balaurul
Cea mai cunoscută legendă despre Sfântul Gheorghe datează din secolul al XII-lea și povestește despre confruntarea acestuia cu un balaur care teroriza orașul Selena, în Libia. După ce locuitorii i-au oferit toate turmele pentru a-l potoli, monstrul a cerut jertfa fiicei împăratului. În fața acestei cerințe, un tânăr curajos a înfruntat balaurul cu o suliță și l-a înfrânt, salvând orașul și pe prințesă.
În semn de recunoștință, împăratul i-a oferit mâna fiicei și jumătate din regat, însă Sfântul Gheorghe a refuzat, declarând că misiunea lui mai importantă este să apere Biserica și să ajute pe cei nevoiași. Înainte de a pleca, el le-a spus oamenilor doar numele său: Sfântul Gheorghe. Această poveste a devenit una dintre cele mai îndrăgite legende creștine, simbolizând curajul, sacrificiul și credința.
Sursa: ego.ro