Pe 1 Mai, România comunistă nu marca doar o simplă sărbătoare a muncii, ci o adevărată demonstrație de loialitate față de partid și conducător. Ziua Internațională a Muncii, adoptată oficial ca sărbătoare în timpul regimului comunist, devenise un prilej pentru manifestații grandioase, discursuri politice și parade spectaculoase, organizate minuțios de autorități.
1 Mai Muncitoresc în Epoca de Aur. Ziua Muncii, între propagandă și petrecere populară
Pentru românii de rând, însă, 1 Mai însemna și o evadare temporară din viața cotidiană austeră. După obligațiile de dimineață – participarea la defilări sau ascultarea discursurilor transmise la radio și televizor – mulți mergeau la iarbă verde, la grătare sau petreceri populare organizate de fabrici, sindicate și autorități locale.
Defilările obligatorii
În marile orașe, 1 Mai începea cu defilările organizate de întreprinderi și instituții. Angajații, îmbrăcați uniform și cu pancarte cu lozinci precum „Trăiască PCR!” sau „Ceaușescu și poporul!”, mărșăluiau prin fața tribunei oficiale unde liderii locali sau centrali asistau zâmbind. Repetițiile pentru aceste parade începeau cu săptămâni înainte, iar participarea era considerată o datorie de partid.
Loialitate afișată pe pancarte
Printre elementele centrale ale sărbătorii se numărau pancartele uriașe cu portretul lui Nicolae Ceaușescu, stegulețele tricolore, florile artificiale și baloanele colorate. Copiii din școli erau adesea implicați în coregrafii simbolice, iar muncitorii erau aleși să transmită mesaje de susținere pentru conducerea țării.
Vezi și: ANPC, recomandări pentru 1 Mai: Evitaţi achiziţia de carne tocată din locuri neautorizate
Munca de acasă, înlocuită cu munca pentru imagine
Deși era declarată zi liberă, pentru mulți 1 Mai însemna muncă voluntară – „muncă patriotică” – pentru curățarea parcurilor, vopsirea bordurilor sau amenajarea spațiilor verzi, totul pentru ca orașele să arate „ca în reviste” în ziua manifestațiilor.
Iarba verde, micul și berea
După obligațiile oficiale, românii mergeau la pădure, la marginea orașelor sau în zone special amenajate, unde se bucurau de o zi de relaxare. Micii, berea la halbă, muzica populară și dansul făceau parte din „ritualul” neoficial de 1 Mai. Autoritățile tolerau aceste petreceri de masă, văzându-le ca o supapă pentru mulțumirea populară.
1 Mai muncitoresc în comunism era o combinație de propagandă politică și spirit popular. În timp ce statul îl transforma într-un spectacol al loialității față de regim, oamenii reușeau să găsească în această zi și un moment de relaxare, sărbătorind munca în felul lor – cu mici, voie bună și speranța că ziua următoare va fi puțin mai ușoară.