Vă propunem o plimbare într-o zonă din centrul Capitalei. Plecăm din Bulevardul Unirii și mergem pe strada Matei Basarab. Blocuri moderne, din beton, sticlă și metal. O persoană plecată din țară în anii ’70 nu va recunoaște absolut nimic căci pe o porțiune de circa 300 de metri poate o casă sau două au rămas din vechiul București.
Ajungând însă în dreptul străzii Udriște (zonă care producea fiori până în 1990 căci de la sediul Miliției de aici se ridicau permisele auto suspendate, dar cu așteptări care puteau dura zile întregi), te izbește o imagine deosebit de puternică care te întoarce cu gândul la un secol în urmă.
Este fațada unei case vechi care pare că te invită să pătrunzi în alt univers, o nișă care descrie perfect atmosfera Capitalei, încremenită în timp și în contradicție flagrantă cu cea descrisă până acum în plimbarea noastră.
Clădiri artdeco
Ca să ajungi aici, câțiva pași te poartă printr-o adevărată istorie arhitecturală, întrucât treci pe lângă câteva clădiri Artdeco ca apoi să se deschidă o piaţetă în mijlocul căreia se află, bustul lui August Treboniu Laurian, statuie realizată la începutul secolului XX.
Aterizăm astfel în această perioadă cu senzația că toate clădirile care ne înconjoară au fost înghițite de ape sau nisipuri pentru ca acum să se descopere în fața noastră odată cu urmele necruțătoare ale trecerii timpului. Ești înconjurat de o splendidă simfonie de decorații și ornamente care poate fi comparată cu operele antice scoase din apele Mediteranei sau construcțiile egiptene acoperite de nisipuri.
Câteva fotografii ale acestora precum și punctarea unora dintre casele care le poartă vor reda poate trăirile unui vizitator care va dedica din timpul său admirării detaliilor acestor bijuterii decorative sau dezgroparea tristelor povești ale acestor case vechi.
O casă impunătoare, complet decăzută
În spatele micului monument al ilustrului filolog o casă cu etaj domină întreaga piațetă cu o siluetă care impune prin cele patru coloane masive de la intrare. Faţada, încărcată de ornamente cu modele meșteșugite, prezintă elementele stilului neoromânesc care începuse să fie aplicat la momentul construcției casei (probabil sfârșitul secolului XIX) precum și o policromie de inspirație orientală.
Este deasemenea foarte probabil ca autorul casei să fie arhitectul Ion N. Socolescu , unul dintre discipolii lui Ion Mincu, considerat întemeietorul stilului neoromânesc. De altfel, mai toate casele din zonă prezintă aceleași caracteristici iar în unele cazuri sunt documente care atestă ca autor pe Ion. N Socolescu.
Revenind la casa de pe Udriște, în prezent clădirea se află într-o stare precară, aproape în ruine. De altfel nu este locuită, fiind părăsită deja de câțiva ani buni. O serie de anexe “moderne” improvizate au fost alipite de casă, rămânând și afișe cu vechi anunțuri de servicii la care se apela în timpul comunismului pentru rezolvarea problemelor cu Miliția având sediul într-una din casele din apropiere. Chiar în fața casei, o cafenea în aer liber este locul predilect de întâlnire al zgomotoșilor elevi de la școala din apropiere.
O casă cu o istorie necunoscută timp de jumătate de veac
În apropiere, o casă boierească, impunătoare, cu splendide decoraţii atât la exterior cât şi la interior. Este și ea degradată, fiind necesară în mod evident o renovare. Este casa al cărui proprietar a fost G.I., Ionescu-Gion, celebrul autor al “Istoriei Bucureşcilor”. Proiectul casei a fost realizat în anul 1891 de către, cine altul?, arhitectul Ion N. Socolescu.
Se pare că în această casă aveau loc serate, unde erau prezenţi scriitori, istorici, pictori, actori, printre care B.P. Haşdeu, Radu D. Rosseti, Gr. Tocilescu, Nicolae Grigorescu. Totuși casa are o istorie tristă. Istoricul Ionescu-Gion moare tânăr în anul 1904 și despre casă nu mai sunt informații timp de mai multe decenii. Se știe însă că a fost naționalizată iar istoria sa tristă este continuată. Culorile predominante ale faţadei sunt în nuanţe de cenuşiu, amplificând starea de amărăciune. În anii ’90 casa va fi cumpărată de chiriași și se pare că aceștia nu se înțeleg pentru a fi realizată o binevenită renovare, deși la interior sunt vitralii iar pereții și tavanele sunt pictate
O casă în formă de L și tipicul arhitecturii
Nu mai departe, la colţul cu stada Romulus, întâlnim o casă lungă şi joasă în formă de L, pe pereţii căreia se distinge o stucatură tradiţională ca podoabă a locuinţelor bucureştene din acea vreme. Nu numai că ferestrele ei sînt acoperite, dar una sau două sînt desfundate, deschise în bătaia vîntului şi ploii, după o iarnă nemiloasă cu asemenea clădiri părăsite.
Mai departe, alte faţade sînt încărcate de coloane, ghirlande sau perechi de amoraşi gemeni ţinînd cîte o cunună de stuc. Indiferenţa sau chiar dispreţul faţă de acest trecut de burghezie locală. Astfel regăsim numeroase elemente care definesc arhitectura zonei la care și-a adus o contribuție covârșitoare Ion N. Socolescu.
Se poate vorbi deci despre un anumit tipic și sunt mai multe elemente care ne conduc către ideea stilului neoromânesc. Între acestea se numără volumetria caselor, stucaturile şi în special forma ferestrelor. Acestea sunt înalte, de dimensiuni mari şi dreptunghiulare. La partea superioară, acoperirile dantelate imprimă forme specifice stilului brâncovenesc. Stilul arhitectural este totuşi eclectic. Coloanele, mai mult decorative denotă influenţa neoclasică. Pe faţadele încărcate de coloane şi decoraţiuni se distinge acea stucatură tradiţională ca podoabă a locuinţelor bucureştene din acea vreme.
Aceasta este arhitectura întâlnită la mai toate casele de aici. La aceasta se adaugă și faptul că toate aceste case sunt în stare de degradare avansată.
Nici una nu este renovată dar se pot întâlni mici încercări nefericite de a înlocui o veche fereastră de lemn cu un termopan ieftin. Vechii proprietari nu au mijloacele necesare unor costisitoare renovări cum este cazul caselor vechi protejate sau chiar de patrimoniu. Unele necesită chiar și consolidări. În cazul chiriașilor deveniți proprietari, aceștia nu au vocație de proprietari și în multe cazuri nu înțeleg valoarea reală a acestor case. Cât despre ajutoarele acordate de administrație pentru renovarea sau eficientizarea energetică a caselor vechi nu se poate pune problema deși în cazul blocurile vechi de apartamente (comuniste) s-au cheltuit zeci de milioane de euro pentru reabilitarea lor fără vreun aport din partea proprietarilor.
Suntem pe strada Prof. Ionescu-Gion. Casele au mici curți cu grădini neîngrijite dar cu vegetație bogată. Din cauza arborilor, prin porțile și gardurile de fier nu se poate observa decât partea superioară a caselor. Atmosfera calmă, tihnită, pașnică este accentuată de Biserica Sfântul Stelian din imediata apropiere.
Este după amiază, vară, arșiță. Este o acalmie deplină și nu se zărește nici o persoană. Încerc să îmi imaginez și să trăiesc ambianța burgheză a începutului secolului trecut. Deodată, dintr-o casă, o manea sparge brusc liniștea. Revin cu picioarele pe pământ. Suntem în noul București, vara anului 2025.
Articolul O atmosferă încremenită în centrul Bucureștiului apare prima dată în Casoteca.