Ministrul Economiei, Radu Miruță, a avertizat că o parte a capacităților industriale din sectorul naţional de apărare este, practic, nefuncţională — „sunt zone în care halele, în care ar trebui să existe linii de producţie, sunt copaci, au crescut copaci prin beton”, a spus el într-un interviu citat de presă.
Declaraţia face parte din argumentul oficial pentru folosirea sumelor alocate României prin mecanismul european SAFE (program de consolidare a capacităţilor de apărare).
Miruță a estimat că prin mecanismele europene (SAFE / programe de reînarmare) pot ajunge în economie sume importante — numeroase publicaţii vorbesc despre cifre între 11 şi aproape 17 miliarde de euro alocate României pentru consolidarea capacităţilor de apărare — şi a subliniat că aceste fonduri trebuie absorbite rapid, conform calendarului programului.
Ministrul a spus că statul român vrea să folosească aceste resurse pentru a „lipi” tehnologia adusă din exterior de ceea ce încă funcţionează aici, în companii precum Romarm, unde, în opinia sa, investiţii majore nu s-au făcut de decenii.
Ideea-cheie a ministerului, potrivit declaraţiilor, este condiţionarea accesului marilor producători externi: dacă vrei să vinzi 240 de tancuri sau alt pachet mare, trebuie să accepţi să construieşti o linie de producţie în România, în parteneriat cu o societate de stat, în condiţii comerciale negociate.
Scopul declarat: revitalizarea unor segmente „amorţite” ale industriei de apărare şi transfer de tehnologie.
Ministrul a avertizat şi asupra riscului «capcanei dobânzii aparent avantajoase»: banii SAFE pot veni sub formă de împrumut cu dobânzi scăzute (2–3%), dar, dacă achiziţiile se fac în condiţii comerciale dezavantajoase (produse livrate la preţuri mult mai mari), costul real pentru stat poate creşte substanţial. De aceea, a spus Miruţă, Ministerul Economiei va juca un rol activ în negocierea condiţiilor comerciale şi în protejarea interesului naţional.
Miruță respinge ideea că România ar putea «să facă totul singură» fără investiţii şi transfer de tehnologie — „Să spunem că facem noi, nu ştiu, maşina de luptă a infanteriei, cu ce avem în fabricile din România, e o inepţie, nu se poate”, a adăugat el, justificând astfel parteneriatele industriale condiţionate.
Ce rămâne deschis şi ce ar merita clarificat
Declaraţia vizuală privind „copacii prin beton” pune în lumină degradarea unor capacităţi — dar ministrul nu a prezentat în interviu un inventar public detaliat cu unităţile, suprafeţele şi capacităţile efective afectate.
Pentru o evaluare completă ar fi util un audit public al platformelor industriale, cu date verificabile despre hale, utilaje şi linii de producţie.
Investirea sumelor disponibile (11–17 miliarde euro) şi alocarea precisă pe proiecte rămân subiect de negociere cu Comisia Europeană; lista proiectelor şi calendarul final de implementare vor fi esenţiale pentru a vedea ce porţiuni din industrie pot fi într-adevăr „dezmorţite” în termenele impuse.
Vezi și Boeing atinge o producţie record
Declaraţiile ministrului Economiei transforma problema în termeni simpli: există bani europeni — dar dacă România vrea autonomie strategică în materie de echipament şi muniţii, trebuie să profite de oportunitate prin investiţii reale aici, pe plan local, şi prin negocieri care să prevină înghiţirea efectivă a banilor prin contracte comerciale dezavantajoase.
Mesajul e clar: banii nu sunt scop, ci mijloc; dacă nu sunt folosiţi pentru a reconstrui capacităţi industriale reale în România, riscăm doar să cumpărăm securitate «la pachet» de la alţii, în loc să o producem acasă.