Românii beneficiază, în medie, de doar 8 ani de pensie după ieșirea din câmpul muncii — aproape jumătate din perioada de care se bucură pensionarii din Italia sau Franța. Un bărbat român iese la pensie la 65 de ani și trăiește, statistic, până la 72,9 ani. Cifrele nu mint: statul român plătește pensie, în medie, mai puțin de un deceniu.
De la muncă la moarte: un drum scurt
Această durată scurtă a vieții post-pensionare aruncă o lumină crudă asupra reformelor fiscale recente. De la 1 august 2025, pensionarii care câștigă peste 3.000 de lei vor plăti contribuție la sănătate (CASS) de 10% pentru suma ce depășește acest prag. Asta înseamnă, simplu spus, mai puțini bani în fiecare lună, într-un orizont de viață deja limitat.
Pe hârtie, banii se duc „la sănătate”. În realitate, sistemul medical românesc rămâne subfinanțat și slab organizat, iar cei mai mulți pensionari care plătesc acum CASS se tratează tot pe banii lor.
Pensia — un drept, nu o favoare
Retorica guvernanților lasă adesea impresia că pensia este un „privilegiu” oferit de stat. În realitate, este un drept obținut după zeci de ani de contribuții. Însă în România, acest drept este erodat nu doar de inflație, ci și de politici care adaugă noi poveri fiscale pentru un segment de populație vulnerabil.
În paralel, pensiile speciale continuă să consume resurse semnificative. În iunie 2025, pensia medie de serviciu a depășit 25.000 de lei. Asta în timp ce majoritatea românilor trăiesc cu sub 3.000 de lei pe lună, iar aproape 1 milion au pensii minime.
Vezi și Pensie specială pentru Avocatul Poporului! Cât ar urma să primească Ciorbea
Pentru femeile din România, diferența dintre vârsta de pensionare și speranța de viață este de aproximativ 19,5 ani. Mai bine decât bărbații, dar tot sub media UE. Dacă în Franța o femeie se poate aștepta la 23,9 ani de pensie, în România rămân, și pentru ele, riscuri uriașe: venituri mici, acces deficitar la servicii medicale, și izolare socială.
Paradoxul Pilonului II și III: încurajate, dar taxate
Românii au fost încurajați să economisească suplimentar pentru pensie, prin Pilonul II (obligatoriu) și Pilonul III (facultativ). Acum, aceleași venituri sunt supuse CASS. Așadar, statul spune că economiile private sunt bune… până când decide să le impoziteze, într-un moment în care beneficiarii nu mai au cum să se opună sau să își ajusteze deciziile.
De ce trăiesc românii așa puțin după pensionare? Răspunsul nu se găsește doar în cifrele demografice, ci și în felul în care este organizat statul. Lipsa prevenției medicale, condițiile grele de muncă în industrie sau agricultură, alimentația precară și sărăcia generalizată sunt factori care, cumulativ, scurtează viața.
O întrebare incomodă pentru guvernanți
Dacă știi că omul moare, în medie, la 73 de ani, după ce a lucrat 35–40 de ani, ce mesaj transmiți când îi tai și din puținul pe care îl primește la final?
Ce înseamnă, cu adevărat, 8 ani de pensie în România? Poate că această întrebare ar trebui adresată nu doar statisticienilor, ci și politicienilor care adoptă reforme în numele „echității”.