Într-un oraș copleșit de scandaluri administrative, promisiuni ratate și facturi umflate, apar uneori voci care nu se aliniază discursului politic clasic. Alexandru Zidaru, cunoscut online ca Makaveli, își asumă această postură cu o declarație de luptă pentru capitală: „Bucureștiul nu mai are timp de pierdut”. Într-un mesaj care se vrea manifest, el lansează „Cele 10 Porunci pentru București”, un set de angajamente care combină revolta civică cu soluții directe, fără înflorituri.
Vizionați manifestul intitualt: Primar Alexandru Zidaru zis Makaveli – Cele 10 porunci pentru Bucuresti
Mesajul este simplu, dar tăios: corupția trebuie eradicată, serviciile publice trebuie să revină în slujba cetățeanului, iar vocea tinerilor trebuie să conteze. Makaveli nu vine din partide, ci „din stradă”, și promite să schimbe regulile jocului într-un oraș care, prea des, pare capturat de interese obscure.
Este acest discurs doar o altă formă de populism? Sau este expresia unei frustrări autentice care caută, în sfârșit, canalizare politică? Răspunsul nu e simplu. Pe de o parte, retorica „anti-sistem” este una cunoscută, ușor de iubit de alegători, dar greu de transformat în politici publice coerente. Pe de altă parte, lista lui Makaveli atinge nervi reali: facturile uriașe la utilități, spitalele în care șpaga încă decide soarta pacientului, apartamentele sociale promise dar blocate în birocrație sau corupție.
Promisiunea de a reduce la jumătate prețul la apă caldă și căldură sună, fără îndoială, tentant pentru cetățeanul care plătește sute de lei lunar. Însă în spatele acestor reduceri ar trebui să stea un plan solid de renegociere a contractelor, restructurare a companiilor de stat și audituri serioase. Altfel, rămâne doar o lozincă frumoasă, dar iluzorie.
La fel, promisiunea „zero droguri în școli” e una curajoasă, dar și periculoasă dacă e aplicată fără o strategie bine gândită între prevenție, educație și intervenție. Dacă ne bazăm doar pe filtre și controale, riscăm să stigmatizăm, nu să salvăm.
Totuși, poate cel mai puternic punct al programului său nu este o promisiune anume, ci ideea de transparență: ședințe live, contracte publice, fiecare leu justificat. Dacă într-adevăr se va ține de cuvânt, acest lucru ar putea transforma fundamental relația dintre Primărie și cetățeni.
Alexandru Zidaru își asumă riscul de a părea radical, dar exact acest radicalism verbal îl face relevant într-un peisaj politic în care oamenii sunt tot mai dezamăgiți. Nu știm dacă va avea sprijinul necesar pentru a-și implementa „poruncile”, dar știm că a ridicat o oglindă în fața unui București obosit de promisiuni sterile.
Editorialul nu garantează eficiența „poruncilor”, dar subliniază clar nevoia de voci noi, curajoase și asumate. Iar dacă Makaveli este doar începutul unei astfel de generații politice, poate capitala chiar are o șansă să se întoarcă la cei care o iubesc cu adevărat: cetățenii.