Președintele Nicușor Dan a adoptat astăzi o poziție fermă în abordarea problemelor structurale legate de evaziunea fiscală, un demers pe care predecesorii săi, Klaus Iohannis și Traian Băsescu, ar fi trebuit să-l inițieze încă din primele mandate. În cadrul ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), această temă a fost ridicată la rang de amenințare directă la adresa securității naționale, semnal clar că lupta împotriva evaziunii nu mai poate fi amânată.
Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a tratat luni, 30 iunie, pentru prima dată evaziunea fiscală drept o amenințare la adresa securității naționale. Fenomenul este catalogat drept o „vulnerabilitate majoră” care subminează bugetul de stat, afectează funcționarea serviciilor publice și alimentează inechitatea între cetățeni.
În urma reuniunii, autoritățile anunță o serie de măsuri ferme: intensificarea controalelor fiscale, accelerarea digitalizării ANAF, recuperarea prejudiciilor și o posibilă revizuire a legislației penale pentru a înăspri sancționarea evazioniștilor.
Se așteaptă, de asemenea, ca Guvernul să propună rapid un cadru legislativ coerent care să includă criterii stricte de integritate pentru personalul din administrația fiscală.
Cifre care ar trebui să îngrijoreze
Pierderile anuale din evaziunea fiscală în România sunt estimate la peste 40 de miliarde de lei – o sumă echivalentă cu 10% din PIB. În același timp, deficitul de colectare a TVA este unul dintre cele mai mari din Uniunea Europeană, de peste cinci ori mai mare decât media comunitară.
Vezi și Percheziții într-un caz de evaziune și spălare de bani la mercenarul Horațiu Potra
Nu vorbim doar despre bani pierduți, ci despre slăbirea capacității statului de a oferi educație, sănătate, infrastructură sau securitate. O economie în care plata taxelor este opțională se transformă într-un teren fertil pentru corupție, populism fiscal și instabilitate socială.
Evaziunea și hibridul: cum profită Moscova de slăbiciunile noastre
În contextul tensiunilor geopolitice actuale, vulnerabilitățile interne ale statului român devin puncte de atac pentru actori externi ostili. Politologul Șerban Filip Cioculescu avertizează că „Rusia ne consideră inamici și ne atacă hibrid permanent”, folosind toate breșele posibile, inclusiv cele economice.
„Să fim foarte conștienți că Rusia ne atacă acolo unde suntem slabi – iar evaziunea fiscală e o slăbiciune sistemică. Slăbește statul, decredibilizează instituțiile și alimentează ideea că ‘nimic nu funcționează’ în România. Exact spațiul de manevră perfect pentru propaganda rusă.”
Din această perspectivă, lupta împotriva evaziunii nu mai este doar un act de eficiență fiscală – devine o componentă esențială a apărării naționale.
Discursul e bun – va urma și aplicarea?
CSAT a dat un semnal clar: evaziunea nu mai este o simplă problemă economică, ci o chestiune de securitate. E un pas important. Însă între angajamentele enunțate și aplicarea lor concretă e cale lungă – o cale pe care România a mai ratat-o.
Digitalizarea ANAF, de exemplu, este promisă de peste un deceniu. Iar recuperarea marilor prejudicii fiscale a fost, până acum, mai degrabă excepția decât regula.
Dacă planul anunțat astăzi nu va fi dublat de voință politică, independență administrativă și o lege clară, cu dinți, atunci rămânem doar cu o declarație de bune intenții.
Fiecare zi de întârziere înseamnă o vulnerabilitate
Într-un context în care Moscova își rafinează constant tehnicile de subversiune, fiecare zi în care România nu colectează eficient taxele devine o zi în care statul slăbește. Evaziunea fiscală nu mai poate fi tratată ca o simplă „infracțiune economică”. E o breșă. Una pe care o pot exploata nu doar rețelele de interese interne, ci și actorii ostili din afara granițelor.
Momentul CSAT trebuie transformat în începutul unei politici publice reale. Altfel, vulnerabilitatea nu dispare – se mută mai adânc în structura statului.