De la instigare la victimizare: contradicțiile și retorica violenței în discursul lui George Simion

După ani în care a folosit un limbaj agresiv și a instigat la ură împotriva instituțiilor statului, George Simion, liderul AUR, afirmă acum că ar fi ținta a peste 90 de amenințări cu moartea. Potrivit unui răspuns oficial transmis presei, Poliția Română a deschis un dosar penal încă din septembrie 2025, tratând cazul „cu maximă seriozitate”.

Ceea ce atrage atenția nu este doar gravitatea acuzațiilor, ci contrastul flagrant dintre imaginea publică asumată de Simion — cea de „luptător neînfricat împotriva sistemului” — și noua sa postură, cea de victimă a propriei campanii de ură.

Poliția confirmă ancheta, dar nu și narațiunea AUR

Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) a transmis că ancheta este în desfășurare și că nu comentează cazurile individuale, însă sursele citate de presa centrală arată că sesizările primite de Simion provin de la persoane identificate și verificate, fără legătură directă cu activitățile sale politice.

Pe de altă parte, liderul AUR a transformat aceste informații într-un nou prilej de autopromovare, insinuând că ar fi „vânat” de forțe oculte din sistem, fără a oferi vreo dovadă concretă.

Când retorica violenței se întoarce împotriva autorului

Ministrul Energiei, Virgil Popescu — una dintre țintele constante ale atacurilor verbale ale lui Simion — a reacționat ironic:

Simioane, unde ți-a pierit curajul? După ani în care ai trăit din scandal, ai instigat la ură și ai atacat instituțiile statului, descoperi acum că ura se întoarce?”

Replica scoate în evidență esența problemei: un lider care a cultivat deliberat un discurs de confruntare și demonizare a adversarilor se plânge acum de efectele aceluiași tip de discurs, devenit boomerang.

Țara ”arde” și AUR ”se piaptănă”: Parlamentarii lui Simion protestează pentru Călin Georgescu

Formulări vagi, acuzații fără probe

Ca și în alte declarații ale sale, George Simion a vorbit despre „ei” și „sistemul” care ar complota împotriva sa, fără a preciza cine sunt acești „ei” sau ce dovezi ar avea.
Acest tip de limbaj conspiraționist este un mecanism clasic al populismului: menținerea unei stări de indignare permanentă, fără a oferi fapte verificabile.

Un fenomen mai larg: radicalizarea discursului politic

Cazul Simion nu este izolat. Tot mai mulți politicieni din Europa Centrală și de Est recurg la retorici emoționale și la teorii ale complotului pentru a-și mobiliza electoratul. În România, însă, efectul este amplificat de rețelele sociale și de lipsa unei delimitări clare între libertatea de exprimare și discursul de ură.

Instituțiile statului par să fie prinse între două presiuni: pe de o parte, nevoia de a proteja libertatea politică, iar pe de altă parte, obligația de a sancționa instigarea și minciuna.

Când populismul se întoarce împotriva populistului

George Simion încearcă acum să joace rolul victimei într-un scenariu pe care chiar el l-a scris. După ani de violență verbală și acuzații nefondate, discursul său a creat o cultură a urii care nu mai poate fi controlată — nici măcar de autorul ei.