Delta Dunării e unul dintre locurile despre care toată lumea are o părere: pentru unii e paradis, pentru alții doar apă și stuf. Eu am ajuns acolo fără să-mi fac mari scenarii și cred că asta a ajutat. Ce am găsit? O combinație între liniște, oameni cu povești și un ritm de viață care îți schimbă reperele. Nu e un loc unde să bifezi atracții turistice, ci mai degrabă unul unde lași lucrurile să curgă și vezi ce iese.
Drumul și sosirea
De la Ploiești până în Partizani faci câteva ore bune, cu tot cu bac și pauze. Am plecat la ora 07:00 din Ploiești și am ajuns în Deltă în jurul orei 13:00, asta în contextul unei zile de luni. Odată ajuns, ai senzația că ai schimbat decorul complet. E liniște, apă peste tot și un ritm care nu seamănă cu cel de „acasă”.
Mâncarea
Am mâncat excelent la Casa Marcone: borș de pește, chifteluțe, ciorbe. Nimic sofisticat, dar exact ce trebuie acolo. Contează mult și omul – Marcone e genul de gazdă caldă și generoasă, care nu-ți oferă doar mâncare, ci și povești.
Zilele în Deltă
Am făcut baie într-un loc mai retras, unde nu era nimeni. Fără șezlonguri, fără muzică tare. Doar liniște și apă curată. Lipsa semnalului la telefon, de obicei un inconvenient, aici a devenit un bonus.
Vezi și Tulcea a reintrat în posesia unei amenajări agricole din Delta Dunării
Plimbarea cu barca pe canale a fost simplă și frumoasă. Pentru mine, călătoria a fost un spectacol vizual continuu cu o atmosferă greu de reprodus: nuferi, păsări de tot felul, cai, apă liniștită. Plus poveștile localnicilor, care completează tabloul. Gazda ne-a sfătuit să mai venim o dată în perioada prohibiției, deoarece magia naturii e la maxim: păsările cuibăresc, vegetația explodează și e perioada în care vezi cel mai bine coloniile de pelicani, egrete, stârci sau cormorani.
Excursia la Sulina
Am încercat și o vizită la Sulina. Faleza e plăcută, dar orașul în sine pare cam lăsat de izbeliște. Plaja nu m-a convins – alge, meduze și un drum lung de la faleză până la nisip. Transportul a fost scump, iar la întoarcere barcagiul era mai atent la telefon decât la cârmă. Totuși, prânzul la Perla Sulina a salvat experiența: hamsii foarte bune, chiar dacă la un preț peste medie.
Ultima zi
Partizani rămâne locul cu adevărat memorabil. Berze peste tot, pontoane improvizate, dar cochete, oameni relaxați și prietenoși. Am jucat biliard la magazinul satului și am stat pur și simplu pe malul apei. Nimic spectaculos, dar autentic.
Delta nu e pentru toată lumea. Și tocmai asta o face specială.
Nu e pentru cei care caută entertainment continuu, resorturi de lux sau „all inclusive”. E pentru cei care caută liniște, povești, oameni, apă, cer. E pentru cei care vor să audă natura, nu notificările.
Și un sfat sincer: mergeți cu cineva din zonă. Cu cineva care cunoaște locurile, care poate să vă povestească, care poate să vă arate Delta așa cum este ea cu adevărat. Evitați excursiile comerciale, făcute în grabă, fără suflet. Delta nu e un decor. Delta e vie și merită trăită pe bune.
Vezi și Minivacanţa de Rusalii a adus turiștii în Delta Dunării
Autor: Sandra Herea, Pedagoteca.ro