Între 2% și 5% din locurile de muncă din America Latină și Caraibe sunt amenințate de inteligența artificială (IA) și riscă să fie complet automatizate, conform unui raport al Organizației Internaționale a Muncii și al Băncii Mondiale.
Studiul arată că femeile și lucrătorii mai tineri din sectoarele formale sunt expuși la riscuri mai mari ca sarcinile lor să fie preluate de inteligența artificială generativă.
Acest fenomen ar putea reprezenta o povară semnificativă pentru lucrătorii dintr-una dintre regiunile cele mai inegale din lume, caracterizată deja prin locuri de muncă prost plătite în economia informală.
Subdezvoltarea ar putea diminua riscurile IA
Cu toate acestea, raportul subliniază că „lacunele în infrastructura digitală și alte inegalități ar putea împiedica impactul potențial al IA generativă în regiune”.
În ansamblu, între 26% și 38% dintre locurile de muncă din America Latină și Caraibe ar putea fi expuse la IA generativă și ar putea fi afectate într-un fel sau altul, conform datelor prezentate.
Pe de altă parte, studiul evidențiază și beneficiile posibile aduse de inteligența artificială, care ar putea îmbunătăți productivitatea în cazul a 8% până la 14% dintre locuri de muncă, în special în sectoarele urban, educațional și formal, precum și în rândul celor care realizează venituri.
Europa s-a pregătit din timp
În prima parte a acestui an, Consiliul Europei a adoptat primul tratat internaţional obligatoriu din punct de vedere juridic menit să asigure respectarea drepturilor omului, a statului de drept şi a standardelor juridice privind democraţia în utilizarea sistemelor de inteligenţă artificială.
„Tratatul, care este deschis spre semnare şi ţărilor din afara Europei, stabileşte un cadru juridic care acoperă întregul ciclu de viaţă al sistemelor de AI şi abordează riscurile pe care acestea le pot prezenta, promovând în acelaşi timp inovarea responsabilă”, potrivit Consiliului.
Textul a fost elaborat pe parcursul a doi ani de un organism interguvernamental care a reunit cele 46 de state membre ale Consiliului, Uniunea Europeană şi 11 state terţe (în special Statele Unite, Australia, Canada, Israel şi Japonia), precum şi reprezentanţi ai sectorului privat, ai societăţii civile şi ai mediului academic, în calitate de observatori.