Porumbul, una dintre cele mai cultivate cereale din lume, este sensibil la echilibrul nutrienților din sol. Printre aceștia, zincul joacă un rol crucial, contribuind la creșterea sănătoasă a plantei și la productivitatea culturii. Atunci când nivelul de zinc este insuficient, unul dintre primele semne vizibile este albirea frunzelor, un simptom care poate semnala probleme mai profunde legate de nutriția plantelor și de sănătatea solului. În acest articol, vom explora de ce zincul este esențial pentru porumb, cum să identificăm deficiențele și ce soluții pot ajuta la prevenirea pierderilor din recoltă.
Zincul și Porumbul: Cum influențează deficiența culoarea frunzelor și recolta
Deficitul timpuriu de zinc poate lua naștere datorită condițiilor reci și umede ale solului care limitează creșterea rădăcinii porumbului și a zincului disponibil. În astfel de cazuri, deficiența de zinc poate fi prezentă pe frunzele timpurii, dar nu pe frunzele ulterioare care se dezvoltă când solul începe să se aprovizioneze, iar rădăcinile încep să extragă mai mult zinc.
Deficiențele moderate ale răsadurilor pot duce la o albire a frunzelor în linie dreaptă, de-a lungul acestora, care sunt de obicei mai pronunțate în jumătatea inferioară a frunzei. Dacă deficiențele sunt severe, acestea pot avea ca efect albirea sau îngălbenirea totală a plantelor și slăbirea lor.
Pe măsură ce plantele cresc dincolo de stadiul de răsad, cererea de zinc devine mai mare, iar solurile deficitare ar putea să nu satisfacă nevoia plantelor. În astfel de cazuri, primele frunze dezvoltate pot fi normale, dar cele noi care cresc vor prezenta simptome de deficiență.
Deficiențele moderate pot duce la cloroza interveinală (albă sau galbenă) în frunzele noi. Această cloroză nu este întotdeauna uniformă, pe toată lățimea frunzei, dar poate apărea ca ”benzi” longitudinale, iar zonele de lângă tulpină ale frunzei pot dezvolta o decolorare generală de la alb până la galben.
Vezi și Ce insecte sunt benefice grădinii tale și de ce nu este bine să le gonești
Ce este Zincul?
Zincul este un element folosit în culturi de porumb, în cantități mici (de obicei mai puțin de 0,5 kg pe acru), dar este esențial pentru creșterea și dezvoltarea normală a plantelor. Zincul are mai multe funcții importante, inclusiv roluri majore în reacțiile enzimelor, fotosinteză, transcripția ADN și activitatea auxinei.
Zincul aflat în majoritatea solurilor este, de cele mai multe ori, suficient, dar poate fi deficitar în solurile nisipoase, alte soluri cu un nivel scăzut de substanțe organice (de exemplu, cele cu solul îndepărtat prin eroziune) sau în soluri cu pH ridicat.
Dintre toți micronutrienții, zincul este cel mai adesea deficitar în producția de porumb și este cel mai probabil să obțină un randament bun atunci când este aplicat ca îngrășământ.
Producțiile care prezintă deficiență de zinc sunt rareori afectate uniform. Simptomele deficienței de zinc pot varia, de asemenea, de la un câmp la altul, în funcție de timpul și de severitatea deficienței.
Fertilizarea culturii de porumb cu zinc
Cea mai comună abordare a fertilizării culturii de porumb este adăugarea la plantare a îngrășământului cu zinc la îngrășământul inițial, la doi centimetri în lateral și doi centimetri sub semințe.
Această metodă plasează nutrientul în apropierea rădăcinilor plantelor pentru preluarea imediată a zincului, pe măsură ce începe dezvoltarea răsadului.
Dacă cultivatorii doresc să adauge suficient zinc pentru câțiva ani de cultură, atunci îngrășămintele de zinc sunt de obicei incorporate înainte de plantare.
Aplicațiile foliare ale zincului nu sunt la fel de frecvente ca aplicațiile în sol și sunt deseori rezervate deficiențelor neașteptate de zinc, descoperite în timpul dezvoltării plantelor.
Sursa: verdon
Articolul Zincul și Porumbul: Cum influențează deficiența culoarea frunzelor și recolta apare prima dată în Agroteca.