Ziua Mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor: Progrese reale, dar eforturile trebuie accelerate

Ziua de 12 iunie marchează, în fiecare an, Ziua Mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor, o inițiativă lansată de Organizația Internațională a Muncii (OIM) în 2002. Scopul este de a atrage atenția asupra gravității fenomenului la nivel global și de a susține eforturile internaționale pentru eliminarea oricărei forme de muncă dăunătoare în rândul copiilor.

Tema ediției din 2025, „Progresul este clar, dar mai sunt multe de făcut: să grăbim eforturile!”, reflectă atât rezultatele obținute în ultimele decenii, cât și nevoia urgentă de acțiune suplimentară pentru atingerea obiectivului de eliminare completă a exploatării până în 2025, așa cum prevede Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă a ONU.

Estimări globale îngrijorătoare

În 2020, peste 160 de milioane de copii erau afectați de exploatarea prin muncă, conform datelor ONU. Dintre aceștia, 63 de milioane erau fete și 97 de milioane băieți, adică aproape 1 din 10 copii la nivel mondial.

Agricultura rămâne principalul domeniu afectat, cu o pondere de 71% din totalul copiilor exploatați, incluzând și activități precum pescuitul, silvicultura, creșterea animalelor sau acvacultura. Din punct de vedere geografic, Africa are cea mai mare incidență – 72 de milioane de copii exploatați prin muncă, urmată de Asia și Pacific, cu 62 de milioane.

Un nou raport OIM-UNICEF în 2025

Un punct central al marcării Zilei Mondiale din acest an va fi publicarea noilor estimări și tendințe globale privind munca copiilor, realizate de OIM și UNICEF. Aceste date vor constitui baza pentru reformularea politicilor publice și a strategiilor internaționale de combatere a fenomenului.

Totodată, OIM solicită statelor ratificarea deplină a Convenției nr. 138 privind vârsta minimă de încadrare în muncă și punerea în aplicare a Convenției nr. 182, privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor.

Convențiile și angajamentele internaționale

Conform Convenției ONU privind Drepturile Copilului, copiii nu trebuie implicați în activități care le afectează educația sau dezvoltarea fizică și mentală. Articolul 32 interzice exploatarea economică și obligă statele semnatare să stabilească o vârstă minimă de angajare, să reglementeze orele și condițiile muncii acceptabile și să creeze mecanisme clare de monitorizare.

Vezi și Copil de 11 ani, exploatat prin muncă de doi indivizi, salvat de un consilier social

Încă din 1919, OIM a promovat principiul conform căruia vârsta minimă legală pentru muncă nu trebuie să fie mai mică decât vârsta de finalizare a școlii obligatorii, recunoscând rolul fundamental al educației în combaterea ciclului sărăciei și al muncii forțate.

Obstacole persistente

Deși au existat progrese semnificative în combaterea fenomenului, ritmul acestora a încetinit în perioada 2016–2020, iar în unele regiuni, eforturile au stagnat. Pandemia și crizele economice au accentuat vulnerabilitatea copiilor din medii defavorizate, sporind riscul de implicare în activități periculoase sau ilegale.

Mai mult, formele grave de muncă a copiilor – precum sclavia, separarea de familie, implicarea în conflicte armate sau munca stradală în condiții periculoase – continuă să afecteze milioane de minori la nivel global.

Pentru a atinge obiectivul eliminării complete a muncii copilului până în 2025, eforturile statelor, ale organizațiilor internaționale și ale societății civile trebuie accelerate și susținute prin politici coerente, resurse adecvate și angajamente ferme.

Articolul Ziua Mondială împotriva exploatării prin muncă a copiilor: Progrese reale, dar eforturile trebuie accelerate apare prima dată în Pedagoteca.